Șase noi piedici de poticnire: amintirea victimelor familiilor Goldbach și Herz

Șase noi piedici de poticnire: amintirea victimelor familiilor Goldbach și Herz

Astăzi, pe 7 iunie 2025, la Nümbrecht au fost puse încă șase pietre de poticnire pentru a comemora victimele național-socialismului. Aceste plăci memoriale au fost plasate de artistul din Köln Gunter Demnig în fața clădirilor rezidențiale de la Am Hof ​​​​3 și Marktstraße 4. Primarul orașului Nümbrecht, Hilko Redenius, a luat parte la ceremonie și a subliniat importanța păstrării vie a memoriei oamenilor care au fost hărțuiți, expulzați și uciși din cauza credinței lor. Aceste pietre de poticnire nu sunt doar simple plăci comemorative, ele sunt rezultatul cercetărilor intense asupra soartei familiilor Goldbach și Herz, care au ieșit la iveală prin Arhivele Federale. Pietre de poticnire pentru Rosa Herz (născută Ermann) și copiii ei Paul și Meta au fost puse la Marktstrasse 3. Piatra pentru fiul ei Werner-Ludwig va fi instalată la o dată ulterioară.

Poveștile din spatele acestor plăci memoriale sunt șocante: Rosa, Meta și Paul Herz au fost transportați la Köln-Deutz pe 19 iulie 1942 și deportați în lagărul de exterminare din Minsk/Maly Trostinez, unde au fost uciși patru zile mai târziu. Fiul ei Werner-Ludwig l-a adus în Africa de Sud, unde a murit în Florida/SUA în 1992. Familia Goldbach a fost, de asemenea, onorată: Eugen și Sybilla Goldbach și fiul lor Ludwig au locuit într-o casă de ghetou din Cologne-Ehrenfeld înainte de deportare. Ludwig avea doar 19 ani când a fost închis în lagărul de concentrare de la Dachau. În mod tragic, întreaga familie Goldbach și-a întâlnit sfârșitul la 24 iulie 1942 la Minsk/Maly Trostinez.

O amintire vie

Pietrele de poticnire stau în locurile în care oamenii au trăit cândva și unde au început poveștile lor de viață. Aceste plăcuțe mici sunt mult mai mult decât suveniruri; Ei își aduc respectul evreilor deportați și uciși, sinti și romi, persecutaților politic, homosexualilor, muncitorilor forțați, Martorilor lui Iehova și victimelor „eutanasiei”. Gunter Demnig și-a extins acum proiectul, care a început la Köln în 1992, la peste 117.000 de plăci memoriale în 33 de țări. El însuși a început să pună prima piatră de poticnire în fața Primăriei Köln pe 16 decembrie 1992 - fără permisiunea la acea vreme, dar cu inima mare pentru victime.

Ceea ce este deosebit de remarcabil este faptul că acest proiect este considerat acum cel mai mare memorial descentralizat din lume. Peste 90.000 de pietre de poticnire au fost puse numai în Europa, iar numărul este în continuă creștere. Gunter Demnig ar dori să le redea victimelor numele și, prin urmare, amintirile lor. Cu pietrele sale de poticnire, artistul își propune să păstreze vie memoria victimelor național-socialismului. În zilele comemorative precum 9 noiembrie, mulți oameni se reunesc pentru a desfășura activități de curățenie și astfel să păstreze pietrele de poticnire într-o stare corespunzătoare.

Critică și sprijin

În ciuda sprijinului larg, există și voci critice care consideră proiectul nepotrivit. Unele comunități evreiești, cum ar fi Charlotte Knobloch, văd așezarea pietrelor de poticnire ca pe o lipsă de respect față de victime. Daniel Killy de la Comunitatea Evreiască din Hamburg descrie chiar proiectul ca o „afacere de un milion de dolari”. Cu toate acestea, majoritatea societății dă dovadă de solidaritate și recunoaște importanța amintirii celor mai întunecate capitole ale istoriei noastre.

Datorită aplicației „Stolpersteine ​​Deutschland”, care este disponibilă din noiembrie 2022, cetățenii interesați au posibilitatea de a afla despre peste 35.000 de pietre memoriale. Pietrele de poticnire sunt și rămân o mărturie vie a istoriei noastre care ne cheamă să păstrăm vie amintirea.

Pentru mai multe informații despre acest subiect în mișcare, puteți citi rapoartele de la Curentul Oberberg, NDR şi știri zilnice citeste.