Fashion With Mesaj: Adopții forțate în RDR în centrul atenției!

Fashion With Mesaj: Adopții forțate în RDR în centrul atenției!

Berlin, Deutschland - La Berlin Fashion Week din acest an, designerul din Berlin, Kilian Kerner, a provocat o agitație cu noua sa colecție, care se ocupă de un capitol întunecat din istoria germană: adopțiile forțate în RDD. Spectacolul a avut loc în Uber-Arena și nu a fost doar o sărbătoare pentru ochi, dar, de asemenea, stimulată să se gândească. Ținutele extravagante ale modelelor, inspirate de aspectul anilor '80, au fost însoțite de un turn de veghe însuflețit și de monitoare care au subliniat inscripția „Atenție, ei părăsesc acum Berlinul de Vest”. Așadar, Kerner a dorit să combine atât Shine, cât și groaza în desenele sale, cum ar fi Radio Köln.

În această colecție, care tratează faza ridicată a adopțiilor obligatorii, modelele au purtat glugă izbitoare cu sloganuri precum „Unde sunt copiii noștri?” Și a ținut afișe scrise de mână. Imaginea unui model masculin care a prezentat o păpușă pentru bebeluși într -un costum gri grosolan a fost în special furnicături. Această imagine este destinată să ilustreze vizual nemulțumirile asociate adopțiilor. Kerner însuși a fost conștientizat de această problemă printr -un documentar despre bunăstarea copilului și adopțiile în RDG și a dorit să atragă publicul cu munca sa asupra acestei probleme.

dimensiunea politică a adopțiilor obligatorii

Adopțiile forțate în GDR sunt un exemplu de represiune a statului. Estimările presupun aproximativ 10.000 de cazuri. Un aspect esențial al acestor practici a fost presiunea pe care mulți părinți au experimentat -o. Biroul de bunăstare a tinerilor a fost capabil să ia decizii fără acordul părinților fizici, așa cum este clar folosind exemplul lui Sabine Zapf, care a aterizat într -o casă pentru copii după ce al treilea copil nu ar putea fi așteptat după ea ca mamă singură. Deutschlandfunk Kultur rapoarte despre pierderea ei dureroasă, deoarece tatăl ei biologic a luptat pentru revenirea ei, dar a eșuat.

Mamele afectate de adopțiile obligatorii au fost sub o presiune imensă. Viola Greiner-Willibald relatează că multe femei nu au îndrăznit să se opună retragerii statului de copii de frica represiunii. Codul familial al RDG nu a permis mila și a cerut creșterea către „personalitățile socialiste”. „Der Spiegel” a raportat deja această politică ratată în 1975, care nu a fost procesată în mod adecvat în episodul suplimentar.

revizuire în focus

Procesarea acestei povești nu a fost încă finalizată. Bundestag a cerut în 2019 că fișierele de adopție nu mai sunt permise să fie distruse și au fost luate măsuri pentru a stabili o „Agenție de informații centrale și de plasare și plasament”. Rezultatele finale și măsurile concrete sunt încă neclare, deoarece un studiu realizat de Ministerul Federal al Internei nu ar trebui finalizat până la începutul anului 2026, ca [copii adoptați forțați] (https://zwangsadopted-kinder.de/aufung- von-zwangsadoptions/). Kerner însuși cere ca nu numai o bază de date ADN să fie configurată, dar permite accesul la fișiere de adopție importante pentru părinții afectați.

La sfârșitul spectacolului de modă, a rămas întrebarea câți părinți și copii afectați încă așteaptă clarificări și justiție. Oamenii care au fost jefuiți de adopțiile forțate ale identității lor și a copiilor merită această prelucrare. Kilian Kerner speră să obțină o altă piatră să se rostogolească prin colecția sa și să ajungă la cel puțin zece noi cazuri de informații într -un an. Istoria adopțiilor forțate în GDR este în cele din urmă o poveste a pierderii și a încercărilor neobosite pentru dreptate.