Sylvia Matuschek luptă pentru consolare: grup de autoajutorare pentru rudele care s-au sinucis

Sylvia Matuschek luptă pentru consolare: grup de autoajutorare pentru rudele care s-au sinucis

Pe dealurile ondulate din Eifel, o femeie a făcut un pas important pentru a face față durerii și durerii după pierderea soțului ei. Sylvia Matuschek, care și-a pierdut soțul Ralf din cauza sinuciderii în august 2022, a fondat un grup de autoajutorare pentru rudele victimelor sinuciderilor, care a fost lansat în martie 2023. Povestea lor a început cu o mișcare radicală - cuplul s-a mutat în Eifel la sfârșitul anului 2018 în căutarea unei calități mai bune a vieții. Dar fericirea nu a durat mult, pentru că Ralf suferea de depresie, a început să se lupte din ce în ce mai mult cu atacuri de panică și în cele din urmă și-a exprimat gânduri de sinucidere.

Ceea ce a fost odată o viață de zi cu zi liniștită pentru Sylvia Matuschek s-a transformat într-un coșmar. Ralf a fost internat de mai multe ori, dar nu s-a prezentat niciodată la medici și și-a negat gândurile de sinucidere. Sylvia descrie modul în care soțul ei s-a schimbat de-a lungul timpului și cum a devenit din ce în ce mai frică de el. „Rudele se confruntă adesea cu stigmatizarea și se simt lăsate singure în vremuri de nenorocire”, spune Matuschek. Soțul ei nu era doar partenerul ei, ci și o persoană iubită, iar cunoașterea luptei lui era greu de suportat.

Calea spre autoajutorare

„Grupul de autoajutorare oferă un spațiu protejat pentru împărtășirea și procesarea durerii”, explică Matuschek. În Germania, cifrele sunt alarmante: aproximativ 30 de persoane se sinucid în fiecare zi, iar în 2023 au fost înregistrate aproximativ 10.300 de sinucideri, ceea ce corespunde unei creșteri de 6,6% față de ultimii zece ani. În această perioadă dificilă, este important ca membrii familiei să se poată sprijini reciproc. În districtul Euskirchen există două grupuri de autoajutorare pentru rudele care s-au sinucis, unul în Caritas-Haus Schleiden și un grup de autoajutorare Agus din Euskirchen.

„Confruntarea cu durerea după sinucidere este un drum lung, adesea șerpuitor”, spune o analiză a durerii și a sinuciderii. Sentimentele au propriile lor legi și se schimbă în timp. Matuschek subliniază că sprijinul psihoterapeutic este esențial, în timp ce grupurile de autoajutorare nu îl pot înlocui. Un element important în tratarea durerii este acordarea de sens pierderii. „Angajarea în prevenirea sinuciderii poate ajuta la crearea unor schimbări pozitive din experiența dureroasă”, raportează platforma Trosthelden.

Provocarea durerii

Durerea în sine nu este liniară – recăderile în durere sunt complet normale. Este important să ai încredere în propriile forțe pentru a depăși momentele dificile și a continua să crești. Oricine a suferit pierderea unei persoane dragi trebuie, de asemenea, să învețe să facă față sentimentelor de vinovăție și rușine. Să simți bucurie fără a fi nevoit să neglijezi memoria defunctului este permis și necesar. „Activitățile care sunt bune pentru tine și care te conectează cu viața sunt importante”, se spune, iar mulți dintre cei afectați descoperă noi perspective și modalități de a procesa durerea în natură și în schimburile cu prietenii.

În concluzie, grupul de autoajutor al Sylviei Matuschek nu este doar un loc al durerii, ci și al speranței și al schimbării. Oferă o rețea care permite rudelor să se sprijine reciproc, să învețe una de la cealaltă și, în cele din urmă, să găsească modalități de a integra memoria decedaților în viața lor. Așa rămâne iubirea, chiar dacă durerea face parte din viață.